Mircea Alexandru

Călătoria spre perfecțiunea acustică

Primii pași în lumea sunetului
Povestea mea începe acum mai bine de 30 de ani, pe vremea când încă nu descoperisem muzica, dar eram foarte interesat de aparate electronice și de sunete în sine. De la balconul apartamentului în care locuiam atunci, vedeam niște ateliere de confecții metalice și eram absolut fascinat de faptul că vedeam muncitorii lovind cu ciocanul diverse obiecte la care lucrau, dar sunetul loviturii se auzea semnificativ mai târziu decât ce vedeam cu ochii. Acest fenomen pe care l-am observat atunci m-a făcut să-mi doresc să aflu mai multe și așa a început o călătorie în care mă aflu și acum.

Interesul pentru aparate electronice s-a manifestat foarte devreme în viața mea. Părinții mei îmi povesteau că la aproximativ 2-3 ani, activitatea care mă calma cel mai mult era să demontez radiocasetofonul tatălui meu, apoi să-l privesc cum îl face la loc. Primul meu contact direct cu electricitatea a fost pe la 6 ani, când am încercat să repar instalația de lumini pentru bradul de Crăciun, doar că am făcut-o cu instalația băgată în priză. M-am curentat destul de serios atunci, dar nu suficient cât să mă oprească din a mai experimenta cu acest fenomen invizibil, dar atât de puternic și misterios încât mi-a captat atenția pentru tot restul vieții.

Descoperirea muzicii
În următorii ani, am lovit toate tipurile de materiale și obiecte pe care le-am întâlnit, doar pentru a vedea cum sună fiecare. În jurul vârstei de 10-12 ani, am început să descopăr muzica din ce în ce mai mult. Aveam magnetofon și pickup și ascultam din ce în ce mai des și mai mult timp la ele, zilnic. În tot acest timp, interesul și pasiunea pentru aparate electronice m-au făcut să colecționez destul de multe componente și difuzoare recuperate din tot felul de aparate aruncate de vecini în fața blocului. Eram destul de săraci și nu-mi permiteam să cumpăr componente, așa că reciclam tot ce era disponibil.

Pe măsură ce interesul pentru muzică a devenit la fel de important în mintea mea precum sunetele și electronica, am început să mă joc cu difuzoarele pe care le aveam și să experimentez cu diverse materiale. Am făcut boxe din orice găseam, precum cutia de margarină, găleată, butoi, lemn, polistiren și altele. Acest obicei îl am și acum. Întotdeauna mă întreb cum ar suna vreun anume material pe care îl întâlnesc în diverse alte domenii.

Primele experimente serioase
Pe la 15 ani m-am angajat prima oară. Cum spuneam, ai mei erau destul de săraci, iar eu îmi doream unelte și aparate audio. Atunci mi-am cumpărat prima bormașină cu acumulator, apoi un fierăstrău electric pendular și așa am putut începe să mă joc mai serios cu ideea de incinte acustice. Din păcate, procesul a durat mult. Am început liceul și, cu cei 1-2 lei pe care îi primeam de la ai mei pe zi, strângeam și îmi cumpăram componente electronice și ocazional, difuzoare. Difuzoarele erau scumpe și reușeam să-mi cumpăr doar când mai găseam câte un job temporar sau de weekend.

Au urmat anii de liceu, facultate, joburi, experiență de viață. Proiectul Thracian are ca și sămânță o idee foarte veche, pornită din dragostea pentru aparate audio, incinte acustice și muzică. Pentru mine, bucuria de a readuce la viață aparate și de a crea altele noi este aproape inegalată de altceva.

Atelierul de HiFi și primele realizări
Așa s-a născut Atelierul de HiFi, unde am avut plăcerea de a mă juca cu multe difuzoare și aparate, la care nu aș fi putut niciodată ajunge să le cumpăr. În urma multor probe cu foarte multe modele de boxe și aparate, am început să-mi conturez mult mai clar ce anume face ca boxele să aibă anumite caracteristici acustice și psihoacustice. Motivele sunt foarte complexe, de la construcția difuzoarelor, incintelor, filtrelor și până la poziționarea în cameră, condițiile climatice și altele.

Am început să-mi doresc din ce în ce mai mult senzația aceea de la festival sau concert live, dar am descoperit că foarte puține boxe sunt capabile de acea forță, fără a compromite soundstage-ul și detaliile, și fără să coste cât un apartament în centru. Pe deasupra, trebuie să ținem cont de dimensiuni. La concert nu există limite de dimensiune; în casă, da. Pe drumul acesta al audiofilului și nu în ultimul rând, al melomanului, am descoperit ce înseamnă noțiuni precum cald, natural, rece, neutru, aerisit și multe alte metafore prin care putem încerca să descriem cum se aud diverse incinte acustice. Totodată, am descoperit că toți acești parametri au tendința de a avea un caracter foarte subiectiv. De aceea cred că boxele ar trebui să fie cumpărate doar după audiție, indiferent de cum ni se par caracteristicile tehnice.

Nașterea FT6 și S12
Din dorința de a avea un sistem audio compact, dar care să poată oferi în spații mici și medii, senzația festivalului, fără a încălca cerințele de calitate necesare unui sistem HiFi, s-au născut conceptele FT6 și S12. FT6 sunt niște incinte compacte pe două căi, cu un midbas de 6.5’’ și un driver în compresie, iar S12 este un subwoofer ultra-compact, proiectat să funcționeze în tandem cu FT6.

FT6 prezintă un soundstage mult peste dimensiunile lor fizice și poziționarea lor în spațiul de audiție. Sunetul este deschis, spațios, cu înalte care prezintă precis toate microdetaliile din programul muzical sau de film, mediile sunt prezente, cu multă energie și definiție, iar basul este surprinzător de profund și rapid. Boxele vin și cu un reglaj de volum pe înalte, între -∞ și +6dB, ceea ce înseamnă că oricine poate adapta nivelul de frecvențe înalte în funcție de preferințele personale.

S12 este un subwoofer foarte versatil, având ca principale caracteristici viteza și stabilitatea în impedanță și fază, ceea ce îl face să se potrivească foarte ușor cu multe tipuri de boxe, chiar și cu cele foarte mici. Rezultatul este un sistem compact cu un sunet senzațional, capabil să ofere un spectacol impresionant la orice volum și senzația că te afli în interiorul programului muzical, fie că este o înregistrare live sau muzică electronică.

Astfel, am realizat visul meu de-o viață de a crea un sistem audio care nu doar să redea muzica, ci să transporte ascultătorul direct în mijlocul ei. Și aceasta este doar începutul călătoriei mele în lumea sunetului.